În orice comedie ieftină vizionabilă mai mult din inerţie decât dintr-un interes profund, Emil Boc şi Gabriel Oprea ar juca fără îndoială rolul personajelor contradictorii care nasc poante siropoase din paradoxuri idioate. Pentru confirmare, e suficient să privim cu atenţie cele două reacţii ale Guvernului la aceeaşi idee a impozitării averilor, mai exact cea din ianuarie 2010 şi cea din iulie 2010. La o diferenţă de o jumătate de an, premierul şi-a modificat radical poziţia, aşa încât, dacă în luna ianuarie declara că impozitarea marilor averi poate fi amânată pentru anii următori, în prezent, domnia sa susţine taman reversul: impozitarea averilor trebuie realizată.
Motivul? Să începem prin a spune că ceea ce face diferenţa nu este nici pe departe factorul cronologic (nici urmă de senilitate!), ci cel cromatic, de interes partidic. Este evident că proiectul impozitării marilor averi depus de mine la Parlament şi argumentat de nenumărate ori în dezbatere publică nu putea să primească avizul, informal şi informativ, de altfel, al unui guvern alergic la orice măsură de stânga, fie ea şi necesară unui sistem dezechilibrat ca al nostru.
Ca să ne surpindă, Emil Boc ne anunţă însă că, momentan, are în analiză „un proiect care porneşte şi de la ceea ce colegii de la UNPR au spus şi porneşte şi de la o realitate românească cu privire la faptul că foarte multe averi, probabil, nu sunt impozitate la valoarea reală”. Care va să zică, pentru ingenioasa măsură de impozitare a marilor averi – sau, în limbajul fermecat al UNPR, a „bogăţiei afişate”– trebuie felicitaţi, cu coroniţă, diplomă şi bomboane, „colegii” de la UNPR, pentru faptul că au reuşit să plagieze în mod grosolan un proiect similar, depus de mine la Parlament încă din luna martie şi aflat acum în dezbaterea comisiilor de specialitate de la Senat.
Cum este şi firesc, o impostură de o asemenea anvergură nici nu putea trece nevăzută, însă premiul pe care îl merită gratulaţii lui Gabriel Oprea, e cel de „plagiat-viteză” la capitolul proiecte legislative. Din păcate, nu numai că reprezentanţii acestui partid de eprubetă clamează un proiect de lege care nu există (nefiind depus vreodată la Parlament), dar ei preiau şi adaptează haotic ideile mele, făcând propagandă de stânga pentru protejarea unor interese de dreapta. Mai clar, ceea ce se propune prin proiectul UNPR e o cacealma a impozitării averilor, care-i pune la adăpost de impozitare pe cei suficient de bogaţi şi … inspiraţi în a-şi păstra averea sub formă de spaţii comerciale, spaţii de depozitare, spaţii de producţie, spaţii de birouri sau autovehicule de transport marfă, bunuri care nu sunt impozitate în proiectul-plagiat al UNPR, dar care sunt propuse impozitării în propunerea mea legislativă. Practic, aceste bunuri au fost scoase de la impozitare în mod intenţionat de plagiatorii UNPR, fiindcă unii lideri ai acestei formaţiuni deţin pe numele lor sau al membrilor de familie multe asemenea bunuri care, de regulă, au valori de impozitare foarte mari. Mai mult, în varianta-plagiat a UNPR se propune impozitarea celor care deţin bunuri imobile cu valoare minimă de 300.000 de euro, precum şi bunuri mobile cu valoare minimă de 50.000 de euro, pe când propunerea mea legislativă propunea impozitarea tuturor bunurilor mobile sau imobile a căror valoare minimă este de 1.000 de euro.
Făcând o analiză comparativă între proiectul meu, aflat în acest moment în dezbaterea Parlamentului, şi plagiatul „progresiştilor”, observăm cum UNPR „scuteşte” de la impozitare bunuri mobile cuprinse în intervalul 1.000 – 50.000 euro şi bunuri imobile cu valoare mai mare de 1.000 euro dar mai mică de 300.000 euro, precum şi orice bun, indiferent de valoarea lui, constând în spaţii comerciale, spaţii de depozitare, spaţii de producţie, spaţii de birouri, autovehicule de transport marfă. Iar lista poate continua…
Concret, prin proiectul-plagiat, UNPR scuteşte de impozit zeci de mii de oameni bogaţi, situaţie în care se găsesc o bună parte din liderii acestei formaţiuni politice de eprubetă. În fapt, prin aceasta, UNPR inaugurează legiferarea în interes propriu, dar în detrimentul celor mulţi şi săraci care prin acest proiect-plagiat vor fi lipsiţi de sprijin financiar real. Astfel, avem de a face cu un proiect tipic de „dreapta”, de unde şi schimbarea de atitudine a premierului Boc vizavi de aceeaşi idee în aparenţă. Nu şi în esenţă.
Dar aparenţa rimează atât de frumos cu transparenţa … însă doar rimează, nu şi echivalează.
deputat Mugurel Surupăceanu
